HOMEOPATIA SI BOLILE CRONICE (I)

Boala cronica este, conform DEX, o boala care are o evolutie lenta, un caracter de durata. In mod obisnit, tratamentul clasic pentru acest tip de boli este a la longue, fara a vindeca complet boala, producand doar ameliorari ale acesteia. Substantele medicamentoase introduse in organism produc o serie de reactii chimice care reduc simptomele bolii, fara a influenta sursa acesteia. De fapt, care este sursa unei boli, fie ea acuta sau cronica? Peste tot se spune ca, la un moment dat, o celula, un tesut, un organ sau un intreg sistem se deregleaza, nu se mai comporta ca de obicei si atunci apare boala. Dar ce se intampla in acel moment cand ia nastere aceasta tulburare? Ce determina organismul sa se comporte astfel? De ce anumiti factori care la o persoana produc o boala, nu produc aceeasi boala si alteia, in aceleasi conditii? De ce, de exemplu, dintr-o familie intreaga care traiesc si mananca impreuna, doar o persoana face ulcer, in timp ce alta face o criza de fiere?

De mii de ani, diversele culturi si civilizatii au incercat sa dezlege misterele fiintei umane si, implicit, ale bolilor care o afecteaza. Desi au existat o multitudine de teorii, toate au avut o baza comuna, si anume ca fiinta umana este formata dintr-o parte fizica, palpabila, si din una eterica, energetica, care se poate evidentia doar prin efectele sale, iar aceste componente sunt intr-o relatie de interdependenta si sunt coordonate de psihicul uman. Niciuna nu poate exista fara cealalta si nu se poate vorbi de starea de sanatate atat timp cat una dintre ele este afectata. Fie ca s-a numit “prana”, “corp eteric”, “forta vitala” sau in multe alte feluri, componenta energetica a fost recunoscuta si studiata de-a lungul secolelor de medici, alchimisti, preoti sau filozofi celebri. Mai recent, cercetarile din fizica moderna au confirmat aceasta teorie. Celebrul fizician Albert Einstein spunea ca materia nu inseamna altceva decat zone de condensare a energiei. In numeroase tari puternic dezvoltate, precum SUA, Rusia sau China, exista centre de cercetare in care se studiaza intens aceasta parte energetica a fiintei umane, precum si rolul urias pe care psihicul uman il are in controlul starii de sanatate sau de boala.

Din nefericire, in ultimii 100 de ani, medicina moderna a pus un mare accent doar pe latura fizica, materiala, a omului, pe care a incercat sa o trateze folosind substante chimice in doze care sa aiba un efect asupra proceselor din acest corp fizic, ignorand complet partea psiho-energetica. Efectele acestei abordari pot fi vazute de fiecare dintre noi, in special de cei care au o suferinta cronica. Desi in fiecare an apar medicamente care sunt considerate ca extrem de eficace in tratamentul diverselor boli cronice, procentul celor care sufera de acest gen de afectiuni este in continua crestere. Un tratament care astazi ne este prezentat ca miraculos, in cativa ani (sau chiar cateva luni) este considerat invechit si ineficace. Dozele recomandate sunt in continua crestere, fara insa a avea rezultate spectaculoase. In plus, medicamentele de sinteza au numeroase efecte adverse, care le limiteaza actiunea si care produc, in timp, alte boli secundare ce se pot croniciza, la randul lor. Cu toate acestea, directia in care merge medicina actuala dovedeste faptul ca nu suntem in stare sa invatam din propriile greseli. Sau nu vrem. Probabil ca aici intervin si interesele materiale ale producatorilor de medicamente, a caror cifra de afaceri a depasit industrii aparent mai banoase, cum ar fi cea de armament. E greu de inteles, dar faptele asta dovedesc.

Si totusi, sperante exista. Tot mai multi oameni incep sa apeleze la ceea ce, in mod ironic, numim  “medicina alternativa”. Constienti ca suntem parte din natura inconjuratoare si ca natura elimina tot ceea ce este incomplet, tot ce iese din tiparele ei (daca nu credeti, urmariti cateva emisiuni pe Animal Planet sau National Geographic si va veti convinge), pacientii din toata lumea incep sa se intoarca la formele vechi de medicina, mult mai apropiate de natura. Toate acestea considera omul ca o fiinta complexa, care pe langa elementul material, fizic, are si o structura imateriala, divina, care genereaza si intretine starea de sanatate perfecta. Alterarea starii de sanatate implica atat corpul fizic, cat si pe cel imaterial, matricea energetica, dar si psihicul, care este cel care le coordoneaza pe celelalte doua. Cum in antichitate medicina era parte integranta a religiei si era practicata doar de persoane cu o inalta pregatire spirituala, mai multe despre aceste practici medicale si despre teoriile care stau la baza lor puteti gasi in nenumaratele carti si scrieri care relateaza viata spirituala a diverselor civilizatii de-a lungul istoriei (una dintre cele mai complete lucrari in acest sens fiind “Istoria ideilor si credintelor religioase” a romanului Mircea Eliade).

HOMEOPATIA SI BOLILE CRONICE (II)

Una dintre ramurile medicinii care are la baza acest concept energetic este homeopatia. Fiind relativ “tanara” in raport cu alte ramuri de acest gen (are “doar” in jur de 200 de ani, foarte  putin daca o comparam cu multimilenara acupunctura, de exemplu), homeopatia a reusit rapid sa-si castige un loc de top in preferintele pacientilor din lumea toata, datorita rezultatelor care au impresionat. Bazele acestei stiinte au fost puse de Samuel Hahnemann, medic si chimist de  la sfarsitul secolului XVIII. Acesta a observat ca o substanta,chinina, administrata la o persoana sanatoasa, produce o simptomatologie asemanatoare malariei. Aceeasi substanta, mult diluata, reusea sa vindece aceasta boala care facea ravagii in acea epoca. Hahnemann si-a extins cercetarile si asupra altor substante si a concluzionat ca acest proces era acelasi, indiferent de substanta folosita. Datorita gradului inalt de diluare, in remediile homeopate practic nu mai exista nici o molecula din substanta de origine. Ceea ce ramane si actioneaza este “amprenta” sa  energetica, care se impregneaza in apa in care s-a facut diluarea( pentru mai multe informatii, vezi “Messages from water” a lui Masaru Emoto sau, mai nou, cercetarile laureatului Nobel Luc Montagnier).